Intotdeauna mi-a placut sa citesc. M-a interesat cum vad altii problemele vietii, ale mortii, ale cunoasterii...
Cu multe pareri am fost de acord. Pe unele chiar mi le-am insusit ca pe niste lectii utile pentru mai tirziu.
Altele m-au pus pe ganduri pentru ca nu reuseam sa le inteleg miezul din prima si ma chinuiau mult timp dupa ce textul scris disparea din fata ochilor mei.
Cu altele nu am fost de acord inca de la primele propozitii si fraze. Si ele dainuiau in mintea mea mult timp, incercand parca sa ma convinga sa le acccept.
La fel de mult imi place ca eu, la randul meu, sa scriu si apoi, peste cateva zile, luni, ani, sa ma recitesc. Sa ma redescopar.
Uneori, cele scrise de mine in urma cu ceva timp imi dezvaluie o alta persoana, dintr-o alta existenta, mai naiva, mai tandra, mai fericita... Trebuie sa fac un efort sa-mi amintesc atunci imprejurarile in care au fost scrise acele randuri.
Ce pacat insa ca de multe ori, desi am simtit nevoia acuta de a scrie, nu am dus pana la capat acest imbold si gandurile si trairile mele s-au risipit in eter... Ar fi fost niste amintiri frumoase pentru mai tirziu..
Poate ca din nevoia de a citi si de a scrie a aparut si ideea de face acest blog. Este in primul rand ceva de citit pentru mine, pentru mai tirziu. Este un mod de a ma cunoaste chiar daca se presupune ca pana la varsta mea, am ajuns sa ma cunosc...
