1 martie

Este prima zi de primavara care pina in acest an, de cind sunt pe lumea asta, insemna ziua celei mai dragi fiinte de pe lume. Nu pot inca accepta ca de anul acesta nu mai am pe cine sa sarbatoresc, cui sa-i cumpar cadou, sa-i fac tort si sa-i aduc cei dintii ghiocei. Erau florile ei preferate poate si pentru faptul ca erau primele care aveau curajul sa scoata capsorul din zapada. Ii placeau florile mici si delicate, asa cum era si ea. Intotdeauna am comparat-o cu o frantuzoaica, modesta si plina de viata. Nu i-au placut niciodata lucrurile provocatoare si nici conflictele cu cei din jur. Voia intotdeauna sa fie pace, buna intelgere si armonie in jurul ei. Era altruista iar pentru copiii ei si-ar fi dat si inima din piept. Mereu imi povestea despre o mama care fiind ucisa de fiul ei, acesta i-a scos inima din piept,care inca pulsa si a vrut sa o duca drept dovada a crimei sale. Dar din cauza grabei cu care alerga cu inima mamei in mina, s-a impiedicat, a cazut si s-a lovit. Atunci inima mamei s-a strins de durere si l-a intrebat cu duiosie daca il doare si daca s-a lovit rau puiul ei !
Asa era si mama mea. Oricit am fi ranit-o, ea se gindea cu grija doar la noi copiii ei, la sanatatea noastra chiar daca nu mai eram de mult copii, ci oameni in toata firea cu parul carunt.
Oricit as incerca sa mai schimb ceva din viata traita alaturi ea stiu ca nu mai este posibil. As fi vrut sa-i cer iertare pentru toate greselile pe care le-am comis fata de ea, pentru toate lacrimile pe care le-a varsat din cauza mea, pentru toate promisiunile pe care i le-am facut si de care n-am putut sa ma tin. Iarta-ma motico daca ma mai percepi intr-un fel si daca mai empatizezi cu mine asa cum faceai de cele mai multe ori ! Este ziua ta dar tu nu mai esti aici ca sa te sabatorim.
Sa stii insa ca atit cit voi exista pentru mine 1 martie ramine ziua ta si numai a ta!