Au trecut atitea luni in care cred ca nimeni nu a citit gandurile postate de mine in primavara...
A venit iarna, acum cu ploi ca de toamna...Astept primii fulgi cu aceeasi nerabdare din copilarie... Atunci demult, iarna era anotimpul meu preferat. Si asta a durat de-a lungul adolescentei. Apoi iarna a imbracat cu nea si rochia mea de mireasa... Au umat iernile la munte cu drumetii, foc din lemn de brad cu scantei si miros de rasina, tabere de schi cu copiii, vin fiert cu coji de potocala...
Toate astea au zburat si in locul lor a aparut dorinta de a fugi de iarna si de a evada in locuri insorite si calde cand in Romania este frig si totul cenusiu...Nici zapada parca nu mai este asa de alba ca in tinerete... Si parca se lasa prea mult asteptata, creaza noi angoase si spaime in loc de vise la gura sobei asteptand Nasterea Domnului...
Dupa ce m-am casatorit si am avut copii, toamna a devenit anotimpul meu preferat. Covorul de frunze moarte al padurii a luat locul zapezilor de alta data...
Iarna... un anotimp al asteptarii, o vreme potrivita pentru reinvierea amintirilor de aur si lansarea intr-o calatorie sentimentala... Un timp in care te poti bucura de fiecare ora.
RăspundețiȘtergerePacat ca nu se poate vorbi inca de iarna in adevaratul sens al cuvantului... (decat calendaristic). Toamna inca nu ne da pace, dar, astfel de zile iti permit sa iti savurezi o autentica stare de melancolie. Poate ar trebui sa profitam de aceasta stare pana trecem pragul spre euforia sarbatorilor ce isi deschid bratele usor, usor !
Toate cele bune ! Sarbatori fericite !
Cu stima, Diana-Maria Oancea
Da, chestia asta cu euforia sarbatorilor merge in orice situatie. Si atunci cand esti fericit sau macar ai motive pentru a fi, si atunci cand, dimpotriva, motivele sunt ascunse sub o "plapuma" groasa de zapada....Toti degeratii sunt euforici inainte de a da coltul.
RăspundețiȘtergere