Peste o saptamina este ajunul Craciunului pe care de mic copil il asteptam imediat ce incepea un nou an. Craciunul este o sarbatoare a copiilor de orice virsta...Il asteptam la 4 ani, la 14, la 24, la 34, 44, 54, 64, 74, 84, 94.....sa ma opresc cu enumerarea acestor virste?
Eu cred ca asa cum nasterea unui copil este o bucurie imensa nu numai pentru proprii lui parinti dar si pentru cei care afla despre eveniment, asa si Nasterea Domnului ne aminteste ca suntem mereu copii la orice virsta.
Ca si mos Nicolae despre a carui bunatate si altruism am postat anterior, mos Craciun vine la mine si imi aduce lacrimi pe obraz. Nu sunt lacrimi de fericire asa cum am avut in fiecare an ci sunt lacrimi de disperare pentru viata celei care mi-a dat viata. Este un Craciun trist peste care as vrea sa trec pentru prima oara in viata ca peste un vis urit, pe care as vreau sa-l uit imediat ce m-am trezit. N-as fi crezut niciodata ca sarbatoarea aceasta vesela prin excelenta poate aduce lacrimi si amintiri dureroase. Dar viata ne surprinde mereu cu trairi noi si suferinta ne suprinde atunci cind muritorii de rind se bucura si isi fac daruri. Eu vreau un singur dar de la mosul: sanatate pentru mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu