Asa se spune. Si se mai spune ca omul se cunoaste la necaz si la drum lung. Intelepciunea asta populara cred ca s-a cizelat de-a lungul secolelor, ajungand pana la noi, esentele cele mai pure.
Sunt cugetari care inchid in ele experienta a zeci de generatii care poate s-au confruntat in viata cu aceleasi probleme, trairi, evenimente...Se spune ca nu este nimic nou sub soare si totusi ma incearca un frison cand vad ca la nevoie in afara de oamenii pe care trebuie sa-i platesc ca sa-i am aproape nu am decat cainele care ma priveste cu ochii lui blanzi si intelegatori. Parca ar vrea sa-mi spuna:" Asa sunteti voi oamenii cand dati de un necaz. Va risipiti care incotro si il lasati pe cel in suferinta sa-si duca singur crucea."
Sunt constienta ca ne nastem si murim singuri chiar daca uneori ni se pare ca avem langa noi un umar pe care ne putem sprijini atunci cand simtim nesiguranta si slabiciune. Cred ca este doar o iluzie si noi oamenii avem multe de invatat de la necuvantatoare. Oamenii traiesc din ce in ce mai mult numai pentru ei si pentru clipa de fata. Nu conteaza ce va fi miine si nu conteaza daca isi pierd un prieten. Isi pot face altii fara prea multa bataie de cap. Chiar daca ei vor fi vremelnici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu